Dintre toate monumentele ce dadeau stralucire Argesului vechilor voievozi, se poate spune fara gres ca manastirea cladita de Neagoe Basarab (1512 - 1521) este cea mai insemnata constructie de arta si arhitectura bisericeasca. Pronaosul este amplu prevazut cu trei turle deasupra si 12 coloane la interior. Fatadele sunt impartite in 2 registre decorate cu panouri, rozete si chenare din piatra scluptata cu motive geometrice si vegetale de origine armeano-georgiana si constantinopolitana.
Biserica a fost construita pe ruinele unei alte vechi biserici, de catre un mester al carui nume nu se stie precis, dar care a cunoscut arta atonita si traditia artistica româneasca. Legenda îi atribuie numele de mesterul Manole care a ramas pâna astazi legat de sfântul lacas.

Ruinele "Cetatii Domnesti" - cel mai vechi ansamblu de arta feudala din tara noastra, pastrat in forma initiala. Din intreaga cetate, doar falnica Biserica Domneasca (Biserica Sf. Nicolae Domnesc) a biruit vremurile. Alaturi ii mai tin inca tovarasie ruinele caselor voievodale, ale bastionului de aparare, inconjurate de ramasitele zidurilor groase de aparare. In Biserica Domneasca, inaltata in secolul al XIV-lea, se mai poate admira o parte din fresca originala, cea mai veche de acest gen din tara

In fata Bisericii Domnesti, pe o colina verde, se ridica ruinele rosietice ale Bisericii San-Nicoara (sec.al XIV-lea) sau Biserica Sf. Nicolae cel Mic, cum o mai numeau localnicii, pentru a o deosebi de cea domneasca. Se spune ca ar fi fost ctitorita chiar de vestita Doamna Clara, mama voievodului Vlaicu-Voda. Aici s-a aflat candva Episcopia catolica, dar turnul inalt, care domina asezarea, era folosit si ca foisor de foc si post de observatie, intre el si turnul-donjon al Cetatii Poienari existand un sistem de comunicare la distanta. De aici, prin intermediul unor faclii aprinse, era semnalizata apropierea dusmanilor catre ultimul refugiu al domnilor romani, aflat la 25 de kilometri departare.

In cheile Argesului care si-a facut drum ferastruind peretii inalti, muntosi, pe un pinten stancos se zaresc ruinele cetatii atribuita de traditie domnitorului Vlad Tepes. Cunoscuta si sub denumirea de Cetatea Poenari - dupa numele vechi al satului Poenari - ea a fost inaltata probabil in secolul al XIV-lea, ca loc de refugiu. Traditia populara leaga zidirea cetatii de numele legendarului domn Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua semne din apropierea varfului de stanca - urme lasate parca de niste incaltari uriase. Desi neprecizat inca, locul ar putea fi, dupa parerea unor cercetatori, si vestita Posada unde s-a desfasurat in 1330 batalia dintre munteni si armatele regelui Carol Robert d'Anjou.

Lacul de acumulare Vidrarul este situat pe raul Arges pe un sector de 28 km lungime, intre Cumpana si Oiesti. Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. S-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi in subteran si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice. Lacul de acumulare Vidraru are un volum total de 465 milioane metri cubi. Nivelul normal de retentie este de 830,00 metri deasupra marii (mdM), lacul avand, la aceasta cota, o suprafata de 870 hectare si o lungime de 14 km. Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166,60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, si este traversat de noua galerii orizontale interioare. Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru. Turbinele si generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr-un an hidrologic mediu, de 400 GWh/an.